PREMIUM Ce e controlul accesului rupt · Lecția 1 din 10 · 7 minute
Ce e autorizarea ruptă și IDOR
Controlul accesului rupt înseamnă că aplicația ta lasă un utilizator să facă sau să vadă ceva ce nu ar trebui. Nu e o spargere sofisticată, e o verificare care lipsește. E riscul numărul unu din OWASP Top 10 2025, iar în aplicațiile generate cu AI apare mai des decât orice altceva. Această lecție îl explică de la cap la coadă, cu un exemplu pe care îl poți urmări.
- Te deloghează, pentru că ai cerut o factură care nu e a taAsta ar presupune că serverul verifică ceva. Un endpoint care doar citește după id nu știe și nu întreabă a cui e factura.
- Întoarce 401, pentru că sesiunea ta nu acoperă factura 1043Sesiunea dovedește cine ești (autentificare), nu ce ai voie să vezi. Ești logat valid, deci 401 nu are de ce să apară.
- Îți întoarce factura 1043, a altui clientDa. Ai cerut politicos, iar serverul a răspuns fără să verifice. Asta e un IDOR: un caracter schimbat, datele altcuiva.
- Întoarce o eroare, pentru că id-urile sunt legate de cont în baza de dateFaptul că factura are un
user_idîn tabel nu ajută dacă nicio linie de cod nu îl compară cu utilizatorul logat.
Două întrebări diferite: cine ești și ce ai voie
Orice aplicație care are conturi răspunde, de fapt, la două întrebări separate. Prima e autentificarea: cine ești tu, dovedit prin parolă, cod sau un provider de login. A doua e autorizarea: ce ai voie să faci și ce date ai voie să vezi, odată ce știm cine ești. Sunt lucruri diferite, iar codul le tratează în locuri diferite.
Autorizarea ruptă e când a doua verificare lipsește sau e greșită. Ești un utilizator autentificat perfect valid, dar aplicația îți dă acces la ceva ce aparține altcuiva, pentru că nimeni nu a verificat că acel ceva e chiar al tău. Te-ai logat cinstit, apoi ai deschis o ușă care trebuia să fie a altcuiva.
- Nimic. Login-ul răspunde la „cine ești”, nu la „ce ai voie să vezi”Corect. Sunt două verificări separate, în locuri diferite din cod. Poți avea autentificare perfectă și autorizare lipsă.
- Că autorizarea e acoperită, pentru că doar oamenii reali intrăTocmai oamenii reali, logați cinstit, exploatează autorizarea ruptă. Contul valid e punctul de plecare, nu obstacolul.
- Că mai trebuie doar să ascunzi paginile altor utilizatori din meniuAscunderea din interfață nu e o verificare. Serverul răspunde oricui îi cere direct resursa.
IDOR, pe scurt
Cea mai comună formă se numește IDOR, prescurtare de la Insecure Direct Object Reference, adică referință directă și nesigură la un obiect. Sună tehnic, dar ideea e simplă: aplicația servește o resursă după un identificator din cerere, fără să verifice dacă tu ai voie să vezi acea resursă.
Imaginează-ți o aplicație de facturare. Factura ta se deschide la o adresă de forma /api/facturi/1042. Numărul 1042 e identificatorul facturii tale. Ce se întâmplă dacă schimbi manual, în bara de adrese, 1042 în 1043? Dacă serverul îți întoarce factura cu numărul 1043, chiar dacă ea aparține unui alt client, ai găsit un IDOR. Un singur caracter schimbat, iar tu vezi datele altcuiva. Nu ai spart nimic. Ai cerut politicos, iar serverul a răspuns fără să verifice.

De ce e atât de periculos
Pentru că e trivial de exploatat și greu de observat. Identificatorii sunt adesea numere care cresc în ordine: 1042, 1043, 1044. Cine găsește tiparul poate parcurge tot, de la primul la ultimul, cu un script simplu. Nu are nevoie de unelte speciale, doar de un browser și de curiozitate. Iar din partea ta, totul pare că funcționează, pentru că aplicația chiar întoarce date. Doar că le întoarce oricui.
Cazurile reale arată exact asta. La McHire, platforma de recrutare a McDonald's operată de Paradox.ai, doi cercetători au intrat pe un cont de test de administrator lăsat cu parola implicită, apoi o referință nesigură în API dădea acces la datele oricărui candidat. Impactul potențial: peste 60 de milioane de candidați. La TeaOnHer, o aplicație verificată de TechCrunch, API-ul întorcea datele altor utilizatori, iar imaginile actelor de identitate stăteau la adrese accesibile. Aceeași familie de greșeală, de fiecare dată: o resursă servită fără verificarea că cel care o cere are voie să o vadă.
Nu e mereu doar „citire”
PUT /api/facturi/1043 fără verificarea proprietarului lasă pe oricine să rescrie factura altui client. Regula de verificare e la fel pentru citire, scriere și ștergere.- Dacă un utilizator e autentificat, poate primi orice resursă după id.Autentificat înseamnă doar că știm cine e. Dacă resursa e a lui se verifică separat, la fiecare cerere.
- Id-urile care cresc în ordine (1042, 1043, 1044) fac un IDOR mai ușor de exploatat.Cine vede tiparul parcurge tot, de la primul la ultimul, cu un script simplu.
- IDOR înseamnă doar că vezi datele altcuiva.Un
PUTsau unDELETEfără verificarea proprietarului lasă pe oricine să rescrie sau să șteargă resursa altui client. - Un IDOR e greu de observat din partea ta, pentru că aplicația pare că merge.Aplicația chiar întoarce date, doar că le întoarce oricui. Nimic nu se strică vizibil.
- Ca să exploateze un IDOR, cineva are nevoie de unelte speciale de atac.Ajung un browser și curiozitate. De aceea e atât de periculos.
Unde intră asta în cadrul mare
În OWASP Top 10 2025, lista de referință a riscurilor web, categoria A01 se numește Broken Access Control, controlul accesului rupt, și e pe primul loc. IDOR e forma ei cea mai des întâlnită în aplicațiile mici. Restul cursului îți arată de ce apare atât de des în codul generat de AI, unde trebuie făcută verificarea și cum scrii un pattern corect pe care să îl refolosești peste tot.
De reținut
Autentificarea spune cine ești; autorizarea spune ce ai voie. Autorizarea ruptă e a doua verificare lipsă sau greșită.
IDOR: aplicația servește o resursă după un id din cerere, fără să verifice dacă utilizatorul are voie să o vadă.
E trivial de exploatat, mai ales cu id-uri secvențiale, și greu de observat, pentru că aplicația pare că funcționează.
Aceeași verificare de proprietar e obligatorie la citire, la scriere și la ștergere, nu doar la citire.
Înainte să mergi mai departe
Cât de sigur te simți pe ce ai citit în lecția asta? Răspunsul rămâne la tine în browser.